Se afișează postările cu eticheta deserturi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deserturi. Afișați toate postările

Hello again! Nu-mi vine să cred cât de mult timp a trecut de când nu am mai postat nicio rețetă aici, pe blog. Fiind în crantină, am timp de vechile obiceiuri. Gătesc mereu, însă nu găsesc la fel de des timp pentru a poza și posta rețetele aici.

Vara e foarte aproape, așa că am luat o pauză de la banana bread și am făcut rețeta aceasta super rapidă, simplă și răcoritoare, perfectă pentru sezonul cald. 


Banana bread e una dintre rețetele pe care le-am gătit cel mai des în ultima perioadă, fiind super rapidă și gustoasă. Ceea ce îmi place este că pot varia cu ingredintele, deși de cele mai multe ori ajung să fac varianta aceasta :) 


Hello again! It's been a long time, maybe too long...



Hello :)

N-am mai apăsat de ceva timp butonul de "postare nouă" din blogger. Ciudat sentiment.
Sunt cea mai fericită zilele astea deoarece se apropie Crăciunul, perioada mea favorită din an și bunica mea dragă m-a vizitat pentru o lună...iar din această lună ne-am văzut doar vreo 10 zile deoarece noul meu job presupune o perioadă lungă de școlarizare prin deplasare în diferite orașe din țară. Din păcate reușesc să o văd doar de două ori pe an, așa că atunci când o am langă mine încerc să exploatez la maxim timpul petrecut împreună. Și cum altfel dacă nu prin gătit? Am făcut cozonaci, colțunași moldovenești, fursecuri cu gem și latte cu nutella. Haha, deloc tradițional, însă ei îi plac băuturile dulci și cafeaua, deci e combinația perfectă. Iar dacă tot ne-am îndulcit, am făcut câteva poze si pentru pagina mea pe care s-a cam așternut praful.

Hello, girls! Cum ați petrecut de Valetine's Day? Sunt sigură că ați mâncat ciocolată, ați primit trandafiri și poate ursuleți din pluș în diverse dimensiuni. Eu am lucrat pe 14.feb, ceea ce nu mi-a cauzat neplăceri, asta deoarece eu nu sărbătoresc această zi mult așteptată de alții, nu mi-a plăcut niciodată în mod special și mă enevează magazinele pline de inimioare :))  14.feb reprezintă pentru mine ziua verișoarei mele (La multi ani btw!) și nimic mai mult. 

Happy Halloween! 


Am tot așteptat să vină toamna și uite că într-un final s-a hotărât să-și faca apariția. Ne-a speriat vreo două zile cu frig și ploi, apoi a renunțat, timidă, lăsându-ne să ne mai bucurăm de câteva zile calde și însorite. Cum mă relaxez eu cel mai bine în zilele de genul acesta? Gătind:) Eh, nu era greu de ghicit. 

Azi vă arăt un copycat al faimosului Pumpkin Spice Latte de la Starbucks. Țin minte că atunci când s-a deschis în orașul nostru am fost să devorez o gogoașă cu ciocolată, însă băuturile lor nu mi-au făcut niciodată cu ochiul, asta până acum câteva săptămâni când am fost cu Alina de la The-A-Team să le gustăm băutura toamnei cu aromă de dovleac. Mai mult m-a atras design-ul cănii decât curiozitatea de a gusta băutura în sine. Atmosferă plăcută, companie perfectă, băutura foarte dulce. Gust demențial, însă wow, a fost atât de dulce încât nu am reușit să-mi termin latte-ul mediu pe care îl țineam în mâini pentru a mă încălzi. Cu un search pe net am văzut cât de ușor e să-mi prepar singură propriul Pumpkin Latte, așa că de azi e prezent în rețetarul meu online. 


I'm baaaack :)

E o perioadă ciudată, plină de tensiune/emoții/dor/oboseală/grile/foarte puțin gătit și n-am mai reușit să pozez nimic pentru blog, dar am această plăcintă cu dovleac restantă de vreo 2 săptămâni.
Wow, nu-mi vine să cred cât de repede trece timpul. Deja am ajuns la jumătatea lunii Septembrie, dar nu se simte a fi deloc așa. Soarele ne surâde în fiecare zi, oamenii înca mai pot face baie în mare, nimeni nu și-a scos încă sacourile din șifoniere, simt că ar fi o lună de August mai lungă...

Cum i-am putea ura toamnei un ”Bun venit” mai frumos decât gătind ceva specific acestui sezon? Tartele pe care le-am făcut zilele astea strigă după scăderea temperaturilor și după aerul răcoros de toamnă. 
Da, locuiesc la mare, dar nu sunt fana verii și a mării, ci a iernii și a muntelui (ah, Rarău).
În următoarele două postări vă arăt clasicele Apple pie și Pumpkin pie. Azi încep cu tarta cu mere, încerc să păstrez măcar ordinea în care le-am gătit.

Fac ce fac și tot ajung să postez numai rețete cu dulciuri ...

Astăzi am făcut ... nu știu cum să le numesc, hai să încerc totuși.
Am început cu o compoziție de cheesecake
Apoi mi-a căzut privirea pe tava de brioșe
Și având hârtiile acelea drăguțe, nu puteam să mă abțin să nu le folosesc
Dar compoziția era prea fluida..
Așa că am mai adăugat puțină făină 
Și puțină lămâie
Dar parcă nu e destul
Să pun și puțin caramel?
Dar dacă îl ard, ca data trecută?
Hmm, am mai pățit-o, de data asta va ieși bine
Hai sa încerc, ce se poate întâmpla?

M-am întors din lunga, frumoasa și binemeritata vacanță. Am revenit de la cățărarea pe munți și devorarea preparatelor cu care m-au încântat bunicile mele la propriile-mi obișnuințe  într-ale bucătărelii. Hmm, mi-a cam lipsit asta, deși am gătit una-alta și în vacanță. Dacă un anumit lucru te face fericit, de ce sa renunți  la el? :) 
Aveam de gând să fac paste cu mazăre și morcov, însă planurile s-au schimbat puțin și am ajuns să gătesc astăzi un desert, schimbare deloc supărătoare pentru mine. Pe cine aș putea păcăli? I love chocolate:)


Prima rețetă din categoria #mamagătește este un tort cataif cu budincă și căpșuni. Rețeta asta este complet diferită de originalul Kadayif sau Katayif turcesc. Îmi doresc cu ardoare să ajung în Turcia și să mănânc acest desert, însă din ce am citit pe wikipedia, denumirea corectă e Kanafeh și este specific țărilor din Levant, cele situate la Est de Marea Mediterană ce includ Turcia, Siria, Iordania, Israel și Palestina. O vacanță în statele arabe este de ceva timp prezentă în wishlist-ul meu. 
Până una alta, continui să savurez tortul pe care mama mi-l face încă de când eram mică. Presupun că ea habar nu avea că blatul pe care îl cumpăra din magazine este tradițional bucătăriei turcești și se gătește cu fistic și alte nuci (hmm, sau poate știa? Trebuie să o întreb). Originalitatea și-a spus cuvântul aici, ea folosindu-se de ce avea prin cămară și frigider pentru a-mi face un desert răcoritor. La fel ca mine, merge pe principul rapid și gustos. 


Mmm, această negresă are o întreagă poveste în spate și totul a început cu prietena mea, Alina, care a fost inspirată și primăvara și-a plantat mentă în curte pentru a avea tot sezonul. Dupa ce am băut de câteva ori limonade și ceaiuri în care gustul intens de mentă mă răcorea incredibil de repede, mi-a tot stat gândul la o rețetă în care să includ această plantă, mai ales că aveam o sursă proaspătă și naturală. De ce n-aș fi exploatat-o? Normal că treburile zilnice m-au împiedicat să-mi pun gândurile în practică, dar am fost convinsă când am gustat o tartă cu mentă și ciocolată la Bistraw Verde Viu. Mie îmi place foarte mult combinația de mentă cu ciocolată, așa că ce puteam să fac dacă nu o negresă ciocolatoasă cu o glazură de mentă?



Azi vă arăt o rețetă super simplă, gustoasă și prietenoasă cu organismele noastre. Sunt sigură că ați observat nebunia din ultima perioadă în legătură cu mâncarea vegană, raw vegană, apar diverse articole cu ce e bine, ce nu e bine, cum să combini alimentele, ce să elimini din dieta, ce să adaugi etc. Eu consider că toate aceste sfaturi sunt benefice atata timp cât fiecare dintre noi își ascultă corpul, încearcă să-l înțeleagă și să-i ofere nutrienții de care are nevoie din alimentele care ne plac. Nu am crezut niciodată în dietele de câteva luni, ci într-un stil de viață echilibrat în care includ toate grupele de alimente, însă pentru sănătatea sistemului digestiv este important să ținem cont de combinarea acestora. 
Am și o recomandare pentru voi, o carte de nutriție cu sfaturi foarte interesante și deloc greu de urmat: Valentin Vasile - Stil de viață, nu dietă. Merită răsfoită data viitoare când ajungeți într-o librărie. 
Destul cu pălăvrăgeala, vă las cu rețeta:



Vă plac acele cookies crocante, asemănătoare cu biscuiții? Atunci asta e rețeta potrivită pentru voi. Partea mea favorită legată de cookies în general este că poți porni de la o rețetă de bază ca apoi să te joci cu diverse ingrediente, cantități și texturi până ajugi, în cele din urmă, la cea mai bună versiune care se potrivește perfect cu gusturile tale. Mie personal îmi plac cele moi în interior, cele pe care le scoți din cuptor cu 2 minute înainte să fie complet gata. De data asta am făcut aceste fursecuri pentru două persoane dragi mie. Sunt crocante în prima fază, dar se vor fragezi dacă le păstrezi câteva zile într-un recipient metalic sau de sticlă. 


I'm back! Am luat o pauză deoarece timpul nu mi-a permis să fac conținut pentru blog și asta nu pentru că nu aș mai găti una-alta, ci pentru că fie nu am destulă lumină pentru fotografii atunci când fac ceva de mâncare, fie nu am timp să pozez pașii și rezultatul final. Ideea inițială a fost ca acest blog să fie un jurnal online al meu, un rețetar în imagini pe care să-l pot răsfoi oricând și oriunde, un mod mai ușor prin care să ofer persoanelor interesate rețetele pe care le văd sau le gustă de la mine. Acestea fiind zise, voi posta pașii atunci când îmi va permite timpul. Pana una alta, vă las cu rezultatele finale și retetele pentru că, să fim sinceri, rețetele sunt super simple, fapt ce scuză lipsa fotografiilor pas-cu-pas. 

Grișul cu lapte este desertul copilăriei mele. Bunica mea obișnuia să mi-l facă foarte des și țin minte că îl amestecam mereu cu dulceață sau gem cât era încă cald, iar în felul acesta rezulta o pastă roz. Reprezenta desertul perfect: dulce, colorat, gustos. Astăzi nu îl prepar foarte des, însă atunci când mănânc griș cu lapte mă întoarce mereu la vremurile de demult când totul părea foarte simplu. Multe s-au schimbat de atunci, dar rețeta e aceeași. Dacă preferați o textură mai moale, diminuați cantitatea de griș. Este perfect atât cald, cât și rece, combinat cu dulceața voastră preferată sau de ce nu, chiar Nutella. Yummy:)


Tiramisu, o prăjitură foarte simplă din care cred că toată lumea a gustat. Mie nu-mi place cafeaua, dar combinată aici cu pișcoturile conferă o aromă foarte plăcută per total. Prima dată am mâncat tiramisu după această rețetă acum vreo 4-5 ani dacă nu mă înșel. Eram în liceu, la cineva acasă în timp ce pregătea prăjitura și eram destul de sceptică în privința rezultatului final deoarece părea super simplu procedeul. Bați două creme, asezi pișcoturile în tavă și gata? Asta e? Se pare că da. Keep it simple! Nu mi-a luat mult să cer rețeta, așa că astăzi ajunge pe blog pentru voi. Mersi, Ruxi! :)


Am făcut negresa aceasta înainte de sărbători, însă nu am avut timp să scriu rețeta pentru blog. Îmi este mai greu să mă mobilizez să scriu, în schimb ador să gătesc și să fac poze. Trecând peste lene și scuze, vă spun că asta e negresa pe care mi-o face mama încă de când eram mică. Habar n-am prin câte generații s-a transmis rețeta, însă știu sigur că mereu va fi gustoasă și pe placul meu. Nu e foarte cremoasă, ci mai mult uscată, dar crema de ciocolată de deasupra compensează. Evident că bombonelele nu erau în rețeta originală, eu le-am adăugat pentru un plus de gust și mai ales de culoare.

Azi vă arăt o rețetă super gustoasă și aspectuasă. Am făcut-o pentru ziua de nume a mamei, ea având nume de floare. Prietenul meu mi-a arătat foarte încântat rețeta asta acum aproximativ o lună; e deja a doua oară când o fac și cu siguranță nu și ultima. Rețeta este adaptată de aici. Prima dată mi-a ieșit asemeni unei tarte, iar de data aceasta seamănă mai mult cu un tort, asta deoarece am făcut crema în două moduri diferite pe care vi le voi explica în continuare.