Vă plac acele cookies crocante, asemănătoare cu biscuiții? Atunci asta e rețeta potrivită pentru voi. Partea mea favorită legată de cookies în general este că poți porni de la o rețetă de bază ca apoi să te joci cu diverse ingrediente, cantități și texturi până ajugi, în cele din urmă, la cea mai bună versiune care se potrivește perfect cu gusturile tale. Mie personal îmi plac cele moi în interior, cele pe care le scoți din cuptor cu 2 minute înainte să fie complet gata. De data asta am făcut aceste fursecuri pentru două persoane dragi mie. Sunt crocante în prima fază, dar se vor fragezi dacă le păstrezi câteva zile într-un recipient metalic sau de sticlă. 


I'm back! Am luat o pauză deoarece timpul nu mi-a permis să fac conținut pentru blog și asta nu pentru că nu aș mai găti una-alta, ci pentru că fie nu am destulă lumină pentru fotografii atunci când fac ceva de mâncare, fie nu am timp să pozez pașii și rezultatul final. Ideea inițială a fost ca acest blog să fie un jurnal online al meu, un rețetar în imagini pe care să-l pot răsfoi oricând și oriunde, un mod mai ușor prin care să ofer persoanelor interesate rețetele pe care le văd sau le gustă de la mine. Acestea fiind zise, voi posta pașii atunci când îmi va permite timpul. Pana una alta, vă las cu rezultatele finale și retetele pentru că, să fim sinceri, rețetele sunt super simple, fapt ce scuză lipsa fotografiilor pas-cu-pas. 
Deși încerc de ceva timp să vă arăt și smoothie-uri colorate, tot ajung să le pozez pe cele verzi deoarece le beau foarte des. Voi reveni și cu alte idei în curând. 
De data asta am păstrat aceeași cromatică, dar am schimbat prezentarea. Vouă cum vă plac sucurile din fructe și legume? Fluide sau groase, încât să le puteți mânca cu lingura? Mie îmi plac ambele și depinde de dispoziția și pofta pe care o am în momentul respectiv să aleg dacă adaug mai multă sau mai puțină parte lichidă la sucuri. 

Grișul cu lapte este desertul copilăriei mele. Bunica mea obișnuia să mi-l facă foarte des și țin minte că îl amestecam mereu cu dulceață sau gem cât era încă cald, iar în felul acesta rezulta o pastă roz. Reprezenta desertul perfect: dulce, colorat, gustos. Astăzi nu îl prepar foarte des, însă atunci când mănânc griș cu lapte mă întoarce mereu la vremurile de demult când totul părea foarte simplu. Multe s-au schimbat de atunci, dar rețeta e aceeași. Dacă preferați o textură mai moale, diminuați cantitatea de griș. Este perfect atât cald, cât și rece, combinat cu dulceața voastră preferată sau de ce nu, chiar Nutella. Yummy:)


Tiramisu, o prăjitură foarte simplă din care cred că toată lumea a gustat. Mie nu-mi place cafeaua, dar combinată aici cu pișcoturile conferă o aromă foarte plăcută per total. Prima dată am mâncat tiramisu după această rețetă acum vreo 4-5 ani dacă nu mă înșel. Eram în liceu, la cineva acasă în timp ce pregătea prăjitura și eram destul de sceptică în privința rezultatului final deoarece părea super simplu procedeul. Bați două creme, asezi pișcoturile în tavă și gata? Asta e? Se pare că da. Keep it simple! Nu mi-a luat mult să cer rețeta, așa că astăzi ajunge pe blog pentru voi. Mersi, Ruxi! :)


Am revenit cu o altă variantă a terciului de ovăz care constituie un mic dejun perfect. Partea bună este că poate fi făcut cu o seară înainte și ținut la frigider până a doua zi. În cazul acesta trebuie să folosiți mai putini fulgi de ovăz pentru a nu se întări prea tare peste noapte. Găsiți aici rețeta de bază detaliată. 


Am făcut negresa aceasta înainte de sărbători, însă nu am avut timp să scriu rețeta pentru blog. Îmi este mai greu să mă mobilizez să scriu, în schimb ador să gătesc și să fac poze. Trecând peste lene și scuze, vă spun că asta e negresa pe care mi-o face mama încă de când eram mică. Habar n-am prin câte generații s-a transmis rețeta, însă știu sigur că mereu va fi gustoasă și pe placul meu. Nu e foarte cremoasă, ci mai mult uscată, dar crema de ciocolată de deasupra compensează. Evident că bombonelele nu erau în rețeta originală, eu le-am adăugat pentru un plus de gust și mai ales de culoare.