Mmm, această negresă are o întreagă poveste în spate și totul a început cu prietena mea, Alina, care a fost inspirată și primăvara și-a plantat mentă în curte pentru a avea tot sezonul. Dupa ce am băut de câteva ori limonade și ceaiuri în care gustul intens de mentă mă răcorea incredibil de repede, mi-a tot stat gândul la o rețetă în care să includ această plantă, mai ales că aveam o sursă proaspătă și naturală. De ce n-aș fi exploatat-o? Normal că treburile zilnice m-au împiedicat să-mi pun gândurile în practică, dar am fost convinsă când am gustat o tartă cu mentă și ciocolată la Bistraw Verde Viu. Mie îmi place foarte mult combinația de mentă cu ciocolată, așa că ce puteam să fac dacă nu o negresă ciocolatoasă cu o glazură de mentă?
Sănătate la pahar! :) Amestecul de azi e plin de vitamine, nutrienți și vă va da energie în plus pentru zielele pline. Nu prea poți da greș cu un smoothie. Simplu, gustos și sănătos. Pentru cel de astăzi am folosit sfeclă roșie ca bază, de aici avănd și culoarea asta frumoasă. Decorul e format din semințe de chia, fulgi de cocos și fructe goji uscate.
Azi vă arăt o rețetă super simplă, gustoasă și prietenoasă cu organismele noastre. Sunt sigură că ați observat nebunia din ultima perioadă în legătură cu mâncarea vegană, raw vegană, apar diverse articole cu ce e bine, ce nu e bine, cum să combini alimentele, ce să elimini din dieta, ce să adaugi etc. Eu consider că toate aceste sfaturi sunt benefice atata timp cât fiecare dintre noi își ascultă corpul, încearcă să-l înțeleagă și să-i ofere nutrienții de care are nevoie din alimentele care ne plac. Nu am crezut niciodată în dietele de câteva luni, ci într-un stil de viață echilibrat în care includ toate grupele de alimente, însă pentru sănătatea sistemului digestiv este important să ținem cont de combinarea acestora.
Am și o recomandare pentru voi, o carte de nutriție cu sfaturi foarte interesante și deloc greu de urmat: Valentin Vasile - Stil de viață, nu dietă. Merită răsfoită data viitoare când ajungeți într-o librărie.
Destul cu pălăvrăgeala, vă las cu rețeta:
Vă plac acele cookies crocante, asemănătoare cu biscuiții? Atunci asta e rețeta potrivită pentru voi. Partea mea favorită legată de cookies în general este că poți porni de la o rețetă de bază ca apoi să te joci cu diverse ingrediente, cantități și texturi până ajugi, în cele din urmă, la cea mai bună versiune care se potrivește perfect cu gusturile tale. Mie personal îmi plac cele moi în interior, cele pe care le scoți din cuptor cu 2 minute înainte să fie complet gata. De data asta am făcut aceste fursecuri pentru două persoane dragi mie. Sunt crocante în prima fază, dar se vor fragezi dacă le păstrezi câteva zile într-un recipient metalic sau de sticlă.
I'm back! Am luat o pauză deoarece timpul nu mi-a permis să fac conținut pentru blog și asta nu pentru că nu aș mai găti una-alta, ci pentru că fie nu am destulă lumină pentru fotografii atunci când fac ceva de mâncare, fie nu am timp să pozez pașii și rezultatul final. Ideea inițială a fost ca acest blog să fie un jurnal online al meu, un rețetar în imagini pe care să-l pot răsfoi oricând și oriunde, un mod mai ușor prin care să ofer persoanelor interesate rețetele pe care le văd sau le gustă de la mine. Acestea fiind zise, voi posta pașii atunci când îmi va permite timpul. Pana una alta, vă las cu rezultatele finale și retetele pentru că, să fim sinceri, rețetele sunt super simple, fapt ce scuză lipsa fotografiilor pas-cu-pas.
Deși încerc de ceva timp să vă arăt și smoothie-uri colorate, tot ajung să le pozez pe cele verzi deoarece le beau foarte des. Voi reveni și cu alte idei în curând.
De data asta am păstrat aceeași cromatică, dar am schimbat prezentarea. Vouă cum vă plac sucurile din fructe și legume? Fluide sau groase, încât să le puteți mânca cu lingura? Mie îmi plac ambele și depinde de dispoziția și pofta pe care o am în momentul respectiv să aleg dacă adaug mai multă sau mai puțină parte lichidă la sucuri.
Grișul cu lapte este desertul copilăriei mele. Bunica mea obișnuia să mi-l facă foarte des și țin minte că îl amestecam mereu cu dulceață sau gem cât era încă cald, iar în felul acesta rezulta o pastă roz. Reprezenta desertul perfect: dulce, colorat, gustos. Astăzi nu îl prepar foarte des, însă atunci când mănânc griș cu lapte mă întoarce mereu la vremurile de demult când totul părea foarte simplu. Multe s-au schimbat de atunci, dar rețeta e aceeași. Dacă preferați o textură mai moale, diminuați cantitatea de griș. Este perfect atât cald, cât și rece, combinat cu dulceața voastră preferată sau de ce nu, chiar Nutella. Yummy:)